Woluwe-Saint-Pierre

Sint-Pieters-Woluwe

Pecica este de două decenii înfrăţită cu Woluwe-Saint-Pierre, primarii, viceprimarii au făcut mai multe vizite reciproce, dar şi ansambluri de dansuri populare au participat la evenimente culturale.
In mai 2010 de exemplu pecicanii a fost invitaţi la Ziua Europei, formaţiile Búzavirág, Păstrătorii tradiţiei şi Romaflores au prenetat un spectacol de excepţie. La fel, în 2010 un grup de tineri belgieni au petrecut o vacanţă de o săptămână la Pecica.

Primar: Willem Draps, Viceprimar: Serge de Patoul

Woluwe-Saint-Pierre în franceză sau Sint-Pieters-Woluwe în neerlandeză (ambele sunt denumiri oficiale) este una din cele 19 comune (cartiere) din Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia. Este situată în partea de est a aglomeraţiei Bruxelles, şi se învecinează cu comunele Auderghem, Etterbeek şi Woluwe-Saint-Lambert din Regiunea Capitalei şi cu comunele Kraainem şi Tervuren situate în Regiunea Flandra.
Cele două localităţi ce poartă numele Woluwe (cealaltă este Woluwe-Saint-Lambert), sunt consierate cartiere înstărite ale Bruxelles-ului, rivalizănd cu comuna Uccle. cele două comune îşi datorează numele râului Woluwe, a cărui vale le traversează.

Istoric

Locuitatea este menţionată prima dată în anul 1117, sub forma unui cătun dependent de abaţia Park de lângă Louvain. În secolul al XVI-lea în perioada contrareformei, războaiele şi foametea ce a urmat au avut un impact puternic asupra populaţiei. La începutul secolului al XVII-lea satul a regăsit prosperitatea odată cu construcţia drumului dintre Bruxelles şi Tervuren.

Perioada Revoluţiei Franceze a fost una nefastă, în care drepturile religioase au fost înlăturate iar campaniile militare repetate au generat foamete repetată. În 1819 comuna devine autonomă, dar până în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea ea are un aspect rural pronunţat. Dupa Primul Război Mondial numeroase zone rezidenţiale înstărite sunt construite, iar după cel de al Doilea Război Mondial comuna a devenit integral urbanizată. Activităţile predominant agricole tradiţionale au fost actualmente în integralitate înlocuite de activităţi comerciale şi de servicii.